Bucătăria surferului: Povești din bucătăria NEFF

Thomas, Johannes, când s-a întâmplat? Când v-ați spus: “Gata, ne-am săturat. Plecăm?”

J: Nu a fost un moment anume. S-a întâmplat treptat. Eram prins în roata de hamster a unei cariere în publicitate și mă simțeam tot mai nefericit pe zi ce trecea.

T: Tocmai terminasem un stagiu într-o companie producătoare de reclame video din Barcelona și pericolul de a cădea în aceeași capcană ca și Johannes a declanșat o reacție de tipul „luptă sau fugi".

J: Într-o bună zi, pe când amândoi ne simțeam abătuți din cauza acestei situații, am băut câteva beri într-un pub și am decis că trebuie să facem niște schimbări mari în viața noastră. Ceea ce nu știam însă era unde ne va duce această decizie.

Așa că v-ați dus în America de Sud. De ce tocmai acolo?

T: Motivul principal a fost posibilitatea de a călători de-a lungul a mii de kilometri de coastă pe care se poate face surfing. De la Tijuana, în nordul Mexicului, și până în sudul Patagoniei e plin de locuri în care se poate practica surfingul.

J: Totodată, simțeam că tradițiile culinare ale Americii de Sud nu sunt bine reprezentate în Europa iar faptul că prin bucătăria mexicană și peruviană, America de Sud deține două dintre cele mai interesante culturi culinare ale lumii, ne-a motivat. În plus, te poți face înțeles pe întreg continentul cu doar două limbi: spaniolă și portugheză.

De ce v-ați întors în Europa?

T: Întrebați căpitanul unei nave: portul de unde provine este la fel de important ca nava însăși. Amândoi am locuit în Hamburg ani de zile. Acest oraș din nordul Germaniei este casa noastră – și sosirea acasă este la fel de frumoasă ca plecarea într-o aventură.

T: Nu am vrut doar să lenevim pe plajă, ci să și realizăm ceva. Avem o rețea excelentă de oameni în Hamburg, și asta ar trebui să ne ajute să ne transformăm viziunea în realitate.

Care este viziunea voastră?

T: Vrem să deschidem un restaurant. Acesta a fost întotdeauna visul nostru și dorim să-l punem în centrul proiectului nostru, să îl facem locul în care totul se îmbină perfect. Oricine poate face parte din Salt & Silver; tot ce trebuie să facă este să vină și să mănânce cu noi.

J: Vom închide taraba în fiecare iarnă și vom călători pe câte un nou continent. Primăvara, când ne întoarcem, vom prezenta un nou meniu care va reflecta ceea ce am învățat. Libertate nu înseamnă să hoinărești și apoi să faci același lucru pe care l-ai făcut dintotdeauna. Vrem să creăm ceva nou.

T: Acesta este planul.

Cât de importantă este o bună planificare atunci când încercați să vă aflați libertatea?

J: Cele mai interesante lucruri care s-au petrecut în călătoria noastră prin America de Sud au apărut din întâmplare. Dacă planifici fiecare detaliu, pierzi cele mai bune lucruri. Așadar, atunci când ne planificăm călătoriile, avem tendința de a ne limita la o direcție generală: restul poate, în ceea ce ne privește, să rămână la voia întâmplării.

T: Chestia cu planurile este că, de cele mai multe ori, oricum nu funcționează. Ne familiarizăm cu cultura gastronomică și cu viața de zi cu zi a țării în care călătorim. Niciodată nu este o idee proastă să afli ceva despre istoria locului și să înveți expresii cheie în limba locală.

Dacă te promovezi în mod profesionist, așa cum faceți voi doi, nu există pericolul ca „libertatea" să devină doar un slogan golit de conținut?

J: Poveștile nu sunt lucruri care se întâmplă din neant, ci sunt experiențe. Și odată ce ai trăit o experiență, de ce să nu le-o povesteți oamenilor interesați?

T: Faptul că Salt & Silver devine din ce în ce mai cunoscut este un efect secundar binevenit a ceea ce facem - dar nu și motivul pentru care o facem. Libertatea și aventurile noastre nu sunt nicidecum false; noi trăim ceea ce facem.

Cum influențează sentimentul de a fi liber modul în care gătiți?

J: La un moment dat am ieșit cu pescarii locali în bazinul Amazonului. Aceștia și familiile lor trăiesc încă fără energie electrică și alte facilități moderne, deci nu pot mânca decât ceea ce găsesc în pădurea tropicală. Am mers să pescuim piranha cu copiii din sat, folosind un pescăruș mort drept momeală. Apoi am gătit împreună cu familiile.

T: Înveți să improvizezi și să îți impui limite - lucru care, la rândul său, te face să te simți mai încrezător în ceea ce faci. De aceeea am publicat aceste cărți, pentru a transmite aceste experiențe.

J: Nu pentru că ne-am considera niște bucătari geniali! Nici măcar nu pretindem că suntem bucătari calificați. Însă cu siguranță suntem pasionați - iar acesta este un lucru pe care îl respectă majoritatea celorlalți bucătari.

Gătitul ca parte a aventurii…?

J: Într-un fel, da. Există însă și unele aventuri pe care am prefera să le uităm. Ca atunci când Thomas a fost arestat în Mexic, în toiul nopții, cu o pușcă la tâmplă. Mă aflam sub un camion de unde puteam vedea totul.

Cum s-a întâmplat asta?

T: Desenam graffiti pe pereți - ceea ce, privind în urmă, probabil că a fost o idee cam proastă - și au venit polițiștii.

J: Experiențele noastre din America de Sud ne-au făcut, în general, mult mai umili. Suntem recunoscători pentru tot ceea ce avem în Germania: în multe țări din America Latină, nici unul dintre elementele de bază ale prosperității și securității de care ne bucurăm în Europa Centrală nu poate fi garantat.

T: Asta nu înseamnă că vom sta locului și am fi foarte fericiți dacă i-am putea inspira și pe alții să iasă din cuștile lor.

Există vreo modalitate de a păstra sentimentul de libertate atunci când revii în câmpul muncii?

T: Noi ne câștigăm traiul făcând ceea ce ne place cel mai mult. Asta înseamnă pentru mine cuvântul “libertate”.

Ce înseamnă pentru tine întoarcerea?

J: Întoarcerea înseamnă să ne pregătim să pornim în următoarea noastră aventură.