DATORITĂ SIMȚULUI FOARTE DEZVOLTAT AL MIROSULUI, CÂINII SUNT IDEALI PENTRU VÂNĂTOAREA DE TRUFE. NE AFLĂM ÎN VIZITĂ LA UN EXPERT ÎN TRUFE DIN CENTRUL GERMANIEI.
Au gust de...
Se știe prea bine că gustul trufelor este greu de descris, unii comparându-l cu cel al vaniliei și al nucilor, alții susținând că are note de usturoi.
Prețuri mari
Având în vedere prețul de până la 9.000 de euro pe kilogram, costul per porția de 20 de grame este suficient de mare încât să îi lase pe mulți cu gura căscată. Există o sumedenie de specii diferite care apar în momente diferite ale anului – și nu doar în regiunile călduroase din Franța, Italia și Spania. Trufele de vară pot fi găsite și la nord de Alpi, în Germania, „în cantități chiar considerabile”, ne confirmă Fabian Sievers. Specialistul în vârstă de 45 de ani cultivă trufe de șase ani în regiunea deluroasă Leine, aflată între Hanovra și Göttingen, în Saxonia Inferioară.
Nasul potrivit
Cea mai bună cale de a găsi trufe este cu ajutorul mirosului – iar aici intervin câinii specializați. Woopee este un câine de trufe care își ajută de cinci ani stăpânul. El este înnebunit după mirosul acestei delicatese crescute la firul ierbii, iar pe dealurile din regiunea Leine, pădurile sunt rare și înțesate de poienițele pe care trufele le adoră. Dar de ce oare se găsesc ele așa de greu? Răspunsul este simplu: trufele cresc sub pământ și doar câinii antrenați le pot detecta cu ajutorul mirosului.
O călătorie în subteran
Deodată, Woopee începe să se agite și să sape nebunește. Nu trebuie să sape prea adânc, întrucât trufele de vară, în plin sezon, cresc chiar sub nivelul solului. Sievers întâmpină unele probleme în a-și convinge câinele să îi predea bulgărele negru: „Noi avem o înțelegere,” ne explică: „Dacă trufa este atât de mică încât o poate scoate doar cu o lăbuță, atunci îl las să o păstreze.” Trufa de vară se află acum în botul cățelului, dar este mare, așa că acesta trebuie să renunțe la ea. În schimb, prietenul blănos primește o mulțime de laude și o gustărică delicioasă pentru câini.
Porci mistreți
În vreme ce Woopee continuă cu adulmecatul, Sievers explică cum ceea ce odinioară era o treabă făcută de porci a devenit un domeniu specific câinilor. „Primii vânători profesioniști de trufe erau fermieri care ieșeau în pădure cu porcii. Dat fiind faptul că trufele coapte emit arome similare feromonilor mistreților, scroafele sapă înnebunite după acestea.” Problema este că porcii sunt încăpățânați și greu de dresat; ei calcă în picioare flora și fauna, iar din acest motiv au fost înlocuiți încă de multă vreme cu câini precum cei din rasa Lagotto Romagnolo, ideali pentru detectarea trufelor.
Expert în arbori
Sievers și-a folosit cunoștințele despre arborii cu care ciupercile trăiesc în simbioză pentru a-și dezvolta ferma de trufe, plantând pe cele două hectare de pajiște ușor înclinată aluni, carpeni, fagi și stejari, dar și câțiva pomi fructiferi – vișini și meri. „Trufele preferă solul umed, calcaros, cu un pH de șapte sau mai mare,” susține Sievers.
Ciuperca interzisă
La fel ca în natură, durează mai mulți ani până ce arborii să se „împrietenească” cu ciupercile. Fabian Siever are nevoie de o mulțime de cunoștințe, dar și de foarte multă răbdare. La final însă, toate vor fi meritat. Foarte mulți adoră mirosul și gustul trufelor; acestea sunt considerate chiar afrodisiace, ceea ce le crește valoarea pe piață. Cel mai important factor rămâne însă absența cultivării trufelor în Germania până acum: „La ora actuală, fiecare gram de trufe servit în restaurante, în deplină conformitate cu legile în vigoare, provine din import.”
Cu totul naturale
Perspective favorabile pentru Fabian Sievers. El este încrezător că va putea recolta 20 de kilograme de trufe pe hectar – poate chiar 40 sau 60 de kilograme. Nu ar recomanda însă această ocupație celor care doresc să se îmbogățească rapid, întrucât este prea lentă și dificilă. Nu îl interesează câștigurile, fiind fascinat în special de aspectul "natural" al ocupației. „În ceea ce mă privește, fiecare bucată de pământ folosită pentru monocultură și transformată în plantație de trufe reprezintă o îmbunătățire, întrucât astfel se reechilibrează mediul natural.”
