Chris Glass

Intervievator Susanne Gotzek

Cine sunt? Și ce vreau? În fiecare lună îmi pun aceste întrebări. Sunt un spirit creativ – precum și o persoană gay, cosmopolită, de culoare. nu mă potrivesc cu nicio tipologie. Sunt neconvențional, unic și greu de descris într-un singur cuvânt sau titlu. Sunt un călător și un căutător: o lucrare în curs, dacă vreți să spunem așa (râde). Ceea ce mă motivează este curiozitatea mea. Combinația dintre curiozitate și empatie este marea mea superputere, în ceea ce mă privește, superputere capabilă să mă țină departe de o mulțime de experiențe rele. Să fim sinceri: șansa este un concept destul de lipsit de sens pentru mine. Nimic din viața mea nu este neintenționat: aspir către un scop superior. Și nu pierd vremea. Trebuie să alegem între bine și rău în această viață, iar eu mă concentrez pe bine. Sunt axat pe asta – și absolut concentrat. Caut mereu oameni care să mă ajute să progresez și să mă dezvolt ca individ.

Pentru mine, a găti înseamnă a aduce oamenii împreună pentru a crea seri speciale, de neuitat. Călătoresc mult în scop profesional și aduc mereu ingrediente specifice locurilor respective pentru a crea mese delicioase pentru prietenii mei. Totul ține de atenția la detalii – începând cu ingredientele și ajungând la elementele de design de pe masă și din bucătărie. Când aleg mâncarea, muzica și atmosfera în rolul meu de gazdă, îmi propun să creez ceva cu adevărat excepțional. Îmi plac acele elemente surpriză: uimirea de pe fețele oaspeților mei, magia acelui moment special. Cele mai bune petreceri se dau în bucătăria mea.

Bucătăria mea de acasă este locul în care mă simt în siguranță. În același timp, ca orice altă încăpere din apartamentul meu, este un showroom care conține lucrurile importante pentru mine: arta pe care o colecționez, suveniruri – obiecte pe care am ajuns să le iubesc. Acestea fiind spuse, recent m-am concentrate pe un nou tip de minimalism, folosind doar câteva materiale în culori calde, cum ar fi bronzul, pentru a da bucătăriei un caracter unic. Dar faptul că mă simt atât de confortabil în bucătăria mea are foarte mult de-a face și cu oamenii din ea. Bucătăria este locul care ne aduce împreună - este inima fiecărei case.

Fiecare zi aduce momentele ei speciale. Când mă trezesc dimineața, cu raze de soare care intră în dormitorul meu – un eveniment relativ rar aici în Berlin – aș putea plânge de fericire. În acel moment sunt recunoscător pentru fiecare respirație. Aleg șosete cu motive amuzante și culori vibrante atunci când mă îmbrac. De îndată ce ies din apartamentul meu, atenția mea se îndreaptă către oameni – indiferent dacă le proiectez casele sau îi invit în a mea. Primirea oaspeților este un stil de viață. Și este unul care dezvăluie multe despre mine: unde am crescut, cum am călătorit, ce am experimentat într-o serie de culturi diferite. Îmi place să adun oamenii împreună și să petrec timp cu ei, mai ales cu cei la care țin cu adevărat.

Fie ca designer, fie ca gazdă, creativitatea mea se desfășoară după un model specific: găsesc ceva de o frumusețe excepțională și construiesc lumea din jurul lui. Poate fi un ingredient pe care vreau să-l prezint în mod corespunzător sau tacâmuri așezate pe masă pentru a-mi uimi oaspeții. Sau s-ar putea să merg la piață și să mă inspir din culorile de acolo: acestea sunt lucrurile în jurul cărora îmi creez ideile. M-a inspirat și mama. Îmi amintesc ce și mai ales cum gătea ea când eram copil. A-i privi pe alții gătind este ca o meditație pentru mine. Mama mea este o gazdă înnăscută. Am crescut în Georgia, iar vizitele din copilărie la piețele locale m-au învățat ce lume mare și variată există dincolo de cartierul meu. Erau nuci din Filipine, fructe exotice din țări despre care nici măcar nu auzisem. Mama mea era o mare fană a bucătăriei regionale; alimentația sănătoasă era importantă pentru ea. Dar a gătit și cu pasiune și cu dragoste. Limbajul iubirii ei a fost mâncarea bună – și asta s-a transmis și la mine.