Gangsta's Paradise: cum să cultivi legume în parcare

Ron Finley s-a întors marți din Suedia unde a fost invitat să vorbească despre felul în care varza poate salva omenirea. Joi, Ron a trebuit să construiască o tarabă la care să vândă piersici în ziua de sâmbătă, așa că a trebuit să se împrietenească cu vecinul în aceeași săptămână - miercuri, pentru ca acesta să îi împrumute echipamentele de care avea nevoie. E o viață agitată, așa că vineri a răbufnit: „Hei, pleacă de aici!” Așa a strigat la un băiat cu dreadlocks care se dădea cu un skateboard și care s-a oprit în fața casei sale ca să îi spună că nu are niciun rost să facă ceea ce face.

Când e întrebat, Ron este fericit să povestească oamenilor ce face, dar nu se apucă să țină „predici”, după cum spune chiar el: „Oamenii trebuie să își dea singuri seama despre ce este vorba.” Să își dea seama despre ce anume? Despre faptul că fructele și legumele sunt sănătoase, în primul rând. Parcarea din fața casei lui Ron este, de fapt, proprietatea primăriei, dar acum este acoperită de tot soiul de pomi: banani și smochini, lămâi, dar și de roșii, sfeclă și flori. El a mai ridicat aici și două grămezi de compost, a instalat o băncuță din bușteni îngrădită de un gărduleț din crengi împletite și acoperită de plante agățătoare.

În timp ce soarele încinge fără milă loturile învecinate, grădina lui Ron Finley oferă umbră binevenită și o mulțime de insecte. Temperatura este cu câteva grade mai scăzută decât pe terenurile alăturate. „Eu nu cultiv legume,” susține Ron culegând o piersică, „doar pare că o fac. Eu cultiv, de fapt, speranță.” A dat proiectului numele său: Proiectul Ron Finley, PRF pe scurt. Motoul lui Ron este pe cât de simplu, pe atât de criptic: „Dacă vrei să schimbi ceva, trebuie să schimbi mai întâi baza, în cazul meu, solul.”

O mașină oprește în dreptul nostru. Din ea coboară o femeie pe nume Ashleigh. Ea se ocupă de relația cu presa a lui Ron și îi organizează aparițiile la standuri unde le arată copiilor cum crește de fapt o roșie. Ashleigh are pe gât o cicatrice lungă de șase centimetri. „Asta? Din pușcărie,” răspunde relaxată când este întrebată, „dar am supraviețuit. Apoi schimbă subiectul: „Nu-i așa că pepenii din spate sunt superbi?”. Ron adaugă: „Grădinăritul este cel mai terapeutic lucru posibil, pentru că le crește tinerilor stima de sine.”

Planul lui Ron este să facă din cultivarea legumelor ceva cu adevărat gangsta', să o facă să fie considerată o ocupație cool; apoi, pe termen lung, nu doar structura socială a cartierului se va schimba, ci mult mai mult. „Mă interesează să dau oamenilor de lucru, să iau copiii de pe străzi.” Finley este convins că situația microeconomică a zonei s-ar schimba profund dacă oamenii ar mânca mai sănătos; așa ar apărea și mai multe tipuri de magazine. „Restaurantele fast-food nu au nimic sustenabil,” susține Ron.

În opinia lui Ron, oamenii simt o satisfacție atât de mare atunci când lucrează pământul tocmai pentru că, până la urmă, cu toții avem o legatură ancestrală cu pământul. "Sunt multe de făcut", zice el aruncând o privire spre străzile din jur; până acum, parcarea sa este singura care a fost cultivată. Orașul Los Angeles deține doar el în jur de 50 de kilometri pătrați de terenuri: aceasta este o suprafață de aproape 15 ori mai mare decât cea a Central Park din New York. Finley aprobă cunoscător: „Asta înseamnă destul spațiu pentru 725 de milioane de răsaduri de roșii”.