Timp de mulți ani, gustul amărui a fost eliminat selectiv din alimente precum varza kale, radicchio și varza de Bruxelles. Acum însă el este la mare modă. Iată de ce merită să îl încerci și tu.
Psihologie: un gust dobândit
De ce este gustul amărui o experiență specială? Este neprietenos și greu abordabil, dar în tot cazul autentic. Nu știe de glumă și reprezintă o mică aventură. Gustul amărui este un gust pe care trebuie să înveți să îl îndrăgești, la fel cum trebuie să învățăm să trăim cu unele contradicții. Să găsești un loc în inima ta pentru aromele amare face parte, până la urmă, din procesul de învățare a lecției că viața nu este mereu dulce și luminoasă, ci adesea dulce-amăruie în momentele ei cele mai bune. Prin urmare, nu este de mirare că strâmbă din nas copiii atunci când au în față varză kale sau altele de acest fel – este, indiscutabil, o aromă menită exclusiv pentru adulți
Sănătate: gustul acru este bun și proaspăt, iar cel amar e bun pentru sănătate!
Substanțele responsabile de gustul amar facilitează digestia, ne reglează apetitul și susțin activitatea ficatului și a bilei. Ele au proprietăți antiinflamatoare, reglează nivelul de aciditate și au efecte detoxifiante. Atât metodele naturale de vindecare, cât și medicina tradițională asiatică s-au bazat dintotdeauna pe efectele pozitive ale gustului amar natural. Rădăcinoasele, fructele de pădure și ierburile sălbatice au constituit fundamentul medicinei tradiționale timp de multe secole de-a rândul. Hildegard von Bingen, Sebastian Kneipp și Maria Treben sunt câțiva dintre cei mai mari adepți ai acestora.
Cum aromele amărui ne recâștigă afecțiunea
Brrr... ce amar. Acest gust ne avertizează, de fapt, cu privire la existența unui pericol. Plantele folosesc amăreala pentru a respinge animalele înfometate și sunt uneori otrăvitoare. Prin urmare, avem motive întemeiate să respingem în mod instinctiv acest gust. Toate acestea au făcut ca gustul amărui să fie eliminat selectiv din multe legume, astfel încât andivele, castraveții, dovleceii și sparanghelul și-au redus din gustul specific amar. Până și grepfrutul este disponibil în versiuni mai dulci. Gustul amărui nu a dispărut însă cu totul: să luăm ,de exemplu, consumul excesiv de cafea (160 l pe persoană anual) și de bere (100 l). Alimentele contemporane devenite vârf de lance al acestei mode sunt adesea sub formă lichidă: fie că este vorba despre smoothie-uri de ierburi, absint, Aperol Spritz, maté, gin și apă tonică, sau o halbă de bere artizanală proaspăt turnată, această aromă specială este elementul comun. O revistă în domeniu, Drinks International, a prezentat recent un raport privind cele mai apreciate cocteiluri din întreaga lume. Cocteilurile Old Fashioned (Angostura bitter) și Negroni (Campari) au ocupat primul și al doilea loc din clasament.
Evident sau de trecut cu vederea: nu îl poți suporta sau nu îl poți percepe?
Gradul nostru de sensibilitate la gustul amărui depinde de genele noastre. Statistic, una din patru persoane care citesc acest text fac parte din grupul celor cu o percepție dezvoltată a gustului, reacționând deosebit de puternic la gustul amar. Un alt sfert dintre aceste persoane se întreabă probabil de ce se face atâta caz pe această chestiune, întrucât cei lipsiți de capacitatea de a simți bine gusturile nu percep deloc amăreala. Restul sunt considerate persoane cu o percepție normală a gustului, având un nivel mediu de percepere a gustului amărui. Ce este interesant este că există studii care arată că persoanele cu o percepție dezvoltată a gustului sunt mai puțin susceptibile de a dezvolta sinuzite bacteriene. Acest lucru se întâmplă pentru că receptorii pentru gustul amar se găsesc în membrana mucoasă a căilor respiratorii și ajută la detectarea și eliminarea bacteriilor.
Recomandare:
Adăugând încă o lingură de ulei din plante de calitate, precum uleiul de măsline, în sosul pentru salată, puteți reduce gustul amar al frunzelor de salată, precum rucola, radicchio și andive. O peliculă subțire de ulei pe interiorul gurii reglează reacția receptorilor noștri pentru gustul amărui.
Fiziologie: percepția gustului
Atunci când gustăm sau mirosim ceva, ne aflăm la capătul unui lanț de reacții chimice și nervi stimulați. Celulele responsabile pentru simțul gustului se află în membranele mucoase de la nivelul limbii și gâtului. Gustul acru și amărui ne avertizează că alimentele nu sunt coapte sau pot fi chiar otrăvitoare. Gustul sărat, dulce și cel umami (cărnos ori savuros) indică nivelul de minerale, carbohidrați, proteine și grăsimi. Știați că? În vreme ce un singur tip de receptor este responsabil pentru gustul dulce, avem peste 25 de tipuri diferite de receptori pentru gustul amărui, care ne permit să distingem între diferite nuanțe de amar.
