Tips & Tricks: Informații despre vinuri pentru începători

Madelyne Meyer (Edvin Uncorked) explică principiile de bază pentru iubitorii de vin neinițiați (în prezent)

Mulți oameni care savurează un pahar de vin sunt copleșiți de jargonul din jurul acestuia, care pare, adesea, un cod secret. Așa că, pur și simplu, aceștia dau din cap politicos atunci când cineva le recomandă un vin, neînțelegând niciodată detaliile mai subtile. Așa se simțea, cândva, Madelyne Meyer. Crescută într-o familie elvețiană de comercianți de vinuri, în copilărie a petrecut mult timp în pivnița de vinuri a părinților, unde a învățat să iubească aromele. Diploma ei de specialist certificat în vinuri a fost o experiență mai degrabă dezamăgitoare: „Am început să-mi dau seama că a bea vin este mai distractiv decât a obține cunoștințe despre vin, admite ea, cu jovialitate. La început, a avut probleme în a relaționa cu terminologia seacă și vocabularul tehnic. Deoarece nimic nu trebuie să stea în calea degustării unui pahar bun de vin, Madelyne Meyer a transformat tot ceea ce a învățat în ilustrații frumoase și într-un limbaj simplu. Un manual pentru oricine vrea să înțeleagă vinul „clar și nefiltrat”. Ne-a împărtășit cele mai importante etape, iar noi am notat.

Primul pas la degustarea unui vin:

Motto-ul meu este: concentrează-te, consumă, concentrează-te. Primul pas este percepția vizuală. Cunoscătorii vinurilor pot să citească multe într-un pahar de vin numai privindu-l. Privind la „marea de lacrimi” din pahar, aceștia deduc cât de mult zahăr sau alcool conține. Cu cât picăturile se unesc mai rapid pe interiorul paharului, cu atât nivelul de alcool și zahăr este mai înalt. Uneori, sunt vizibile cristale mici. Acestea apar atunci când mineralele se combină cu acidul tartric la temperaturi scăzute de depozitare. Cu toate acestea, nu au impact asupra aromei. În principiu, este imposibil să recunoști calitatea unui vin numai privindu-l.

Ce rol joacă mirosul:

Simțul mirosului este unic la fiecare persoană. Unii sunt foarte receptivi la stimulii olfactivi, în timp ce alții au vălul palatin mai sensibil. Nasul intră în acțiune atunci când detectează vicii de aromă. Acestea nu sunt lucruri ușor de identificat de către începători - dar vom reveni la ele mai târziu. Ce este important să știi? Un vin are adesea mirosul diferit față de gust, deoarece nasul poate să detecteze numai arome și, posibil, alcoolul. Totuși, cu vălul palatin este posibil să simți zahărul și, în cazul vinului roșu, taninul (efectul de uscare asupra vălului palatin). Aromele se pot împărți în următoarele categorii: fructat, ca mărul sau caisele; floral, ca florile de soc; vegetal, precum busuiocul; savuros, precum lemnul dulce; cu note de pământ, precum ciupercile sau cu arome secundare (de la butoiul din stejar), cum ar fi vanilia sau scorțișoara.

Aici buchetul ocupa locul central: se referă la mirosul floral, fructat sau de pământ al unui vin cand este turnat în pahar.

Ce trebuie să știi despre viciile de aromă:

Detectarea viciilor necesită multă experiență și concentrare. Nu toate viciile sunt clar definite și nici ușor de descoperit. În general, trebuie să miroși vinul și nu dopul, pentru a descoperi viciile. Aceasta este din cauză că vinul poate să prezinte alte vicii față de mirosul dopului. Dacă are miros de mucegai, carton umed sau pivniță umedă, este alterat. Acesta își poate avea originea în esența plutei sau poate apărea în procesul de producție a vinului. Mirosurile stătute, ca de petrol, indică vicii care apar în timpul procesului de oxidare. Un miros de oțet este rezultatul unui proces de fermentare prea îndelungat, în timpul producției. Vinurile proaspăt îmbuteliate pot prezenta aceste semne, dar ele pot să dispară în câteva minute, fără impact asupra calității vinului.

Despre vinurile ce fac plăcere vălului palatin:

Pentru început, stai liniștit: perceperea aromei este foarte subiectivă. Fie că guști caise, coacăze, sos pesto sau crema de față exfoliantă cu miere, depinde de modul în care percepi personal gustul. Aceasta face parte din bucuria vinului: complexitate și multistratificare. Este o infinita varietate de note aromate și structuri diferite care face ca niciun vin să nu semene cu altul. Iar fiecare persoană simte gustul și mirosul diferit.

În primul moment, gustul este primul factor de decizie: este acest vin pe gustul meu? În etapa următoare, intervine nivelul calitativ - dacă vinul conține unul din viciile mai sus menționate sau este „curat”. Dacă impresia generală este pozitivă, este momentul să treci mai departe, la nuanțe. Aici, cunoscătorii vorbesc despre nota finală. Aceasta înseamnă durata și intensitatea cu care vinul rămâne pe vălul palatin după înghițire. Cu cât rămâne mai mult, cu atât este mai intensă experiența.

Puțin jargon:

Corpolența unui vin poate fi descrisă aproximativ cu aceleași cuvinte ca un corp omenesc: puternic, plat, rotund, catifelat, însuflețit, proaspăt, expresiv și așa mai departe.

Aceste substanțe fac parte din corp:
Alcoolul: Pe vălul palatin, percepem alcoolul ca pe o căldură. Cu cât se simte mai cald, cu atât este conținutul de alcool mai ridicat.
Taninii: Aceștia sunt agenții taninoși din vinul roșu, care lasă o senzație de uscăciune pe limbă. Durează până când aceștia se integrează în vinul roșu.
Aciditatea: Aceasta stimulează fluxul de salivă. Fără suficientă aciditate, un vin poate să pară plat.
Zahărul: Zahărul îi conferă vinului un gust mai corpolent, mai rotund și mai greoi.

Cunoștințe pentru experți:
„În ciuda acidității, un vin echilibrat dincolo de orice comparație!”
„Taninurile s-au integrat minunat aici.”
„Poate că nu este destul de complex, dar, cu certitudine, îi va mulțumi pe mulți.”
„În sfârșit, un vin ce reflectă terroir-ul său aproape perfect.”